ocărâre

română

Etimologie

Din a ocărî.

Pronunție

  • AFI: /o.kə'rɨ.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
ocărâre
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ocărâre ocărâri
Articulat ocărârea ocărârile
Genitiv-Dativ ocărârii ocărârilor
Vocativ ocărâre ocărârilor
  1. (rar) acțiunea de a ocărî și rezultatul ei; ocară, mustrare, dojană.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.