obturator

română

Etimologie

Din franceză obturateur.

Pronunție

  • AFI: /ob.tu.ra'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
obturator
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ obturator obturatoare
Articulat obturatorul obturatoarele
Genitiv-Dativ obturatorului obturatoarelor
Vocativ obturatorule obturatoarelor
  1. dispozitiv utilizat în scopul micșorării secțiunii de trecere a unui material fluid sau pulverulent, a unui fascicul de lumină printr-o deschidere etc.

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.