obturație

română

Etimologie

Din franceză obturation.

Pronunție

  • AFI: /ob.tu'ra.ʦi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
obturație
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ obturație obturații
Articulat obturația obturațiile
Genitiv-Dativ obturației obturațiilor
Vocativ obturație obturațiilor
  1. obturare.
  2. (med.) închidere, astupare a unui orificiu sau a unei cavități.

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.