obroci

română

Etimologie

Din obroc.

Pronunție

  • AFI: /o.bro'ʧi/


Verb


Conjugarea verbului
obroci
Infinitiv a obroci
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 obrocesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să obrocească
Participiu obrocit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) (în basme) a face cuiva vrăji; a fermeca.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.