objet

franceză

(français)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

  • AFI: AFI


Substantiv

objet m., objets pl.

  1. obiect
    Dans les bagages des deux « garçons de la ville » que Luo et moi représentions à leurs yeux, c'était le seul objet duquel semblait émaner une saveur étrangère, une odeur de civilisation, propre à éveiller les soupçons des villageois.[1]
— Era singurul obiect din bagajele celor doi „băieți de la oraș“ – cum eram Luo și cu mine pentru ei toți –, care părea că împrăștie un iz străin, un miros de civilizație și care trezea bănuielile sătenilor.[2]

Expresii

  • complément d'objet
  • femme objet
  • objet d'art

Referințe

  1. ↑ Dai Sijie, Balzac et la Petite Tailleuse chinoise, Gallimard, 2000, ISBN 2-07-075762-5
  2. ↑ Daniela Boriceanu (trad.), Balzac și Micuța Croitoreasă chineză, Polirom, 2002, ISBN 973-681-137-9
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.