numitor

română

Etimologie

Din a numi + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /nu.mi'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
numitor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ numitor numitori
Articulat numitorul numitorii
Genitiv-Dativ numitorului numitorilor
Vocativ numitorule numitorilor
  1. termen al unei fracții ordinare, scris sub linia de fracție, care reprezintă împărțitorul operației de împărțire.

Expresii

  • A aduce la același numitor = a) a face ca două sau mai multe fracții ordinare să aibă același numitor; b) a împăca puncte de vedere deosebite sau a uniformiza (fără temei) păreri, tendințe, concepții diferite


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.