numerota

română

Etimologie

Din franceză numéroter.

Pronunție

AFI: /nu.me.ro'ta/

Verb

Conjugarea verbului numerota
Infinitiv	a numerota
Indicativ prezent pers. 1 sg.	numerotez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să numeroteze
Participiu	numerotat
Conjugare	I

(v.tranz.) a însemna o serie de obiecte sau de ființe cu numere în ordine succesivă (pentru a le putea identifica și a le deosebi între ele).

Sinonime

pagina

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Traduceri

a însemna cu numere în ordine succesivă

bretonă: niverenniñ (brezhoneg)
cehă: číslovat (čeština)
ebraică: מספר (עברית) (misper)
engleză: number (English)
finlandeză: numeroida (suomi)
franceză: numéroter (français)
germană: nummerieren (Deutsch)
greacă: αριθμώ (Ελληνικά) (arithmó)
interlingua: numerar (interlingua)
irlandeză: uimhrigh (Gaeilge)
islandeză: númera (íslenska), tölusetja (íslenska)

italiană: numerare (italiano)
latină: numerare (Latina)
macedoneană: нумерира (македонски) (numeríra)
maghiară: megszámoz (magyar)
neerlandeză: nummeren (Nederlands)
poloneză: numerować (polski)
portugheză: numerar (português)
rusă: нумеровать (русский) (numerovát’)
spaniolă: numerar (español)
suedeză: numrera (svenska)
turcă: numaralamak (Türkçe)

Referințe

DEX online

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.