normalitate
română
Etimologie
Din franceză normalité.
Pronunție
- AFI: /nor.ma.li'ta.te/
Substantiv
| Declinarea substantivului normalitate | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | normalitate | invariabil |
| Articulat | normalitatea | invariabil |
| Genitiv-Dativ | normalității | invariabil |
| Vocativ | ' | ' |
- stare normală.
- (chim.) concentrație a unei soluții în comparație cu aceea a unei soluții normale.
Antonime
Cuvinte derivate
Traduceri
caracterul a ceea ce este normal
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.