normalitate

română

Etimologie

Din franceză normalité.

Pronunție

  • AFI: /nor.ma.li'ta.te/


Substantiv


Declinarea substantivului
normalitate
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ normalitate invariabil
Articulat normalitatea invariabil
Genitiv-Dativ normalității invariabil
Vocativ ' '
  1. stare normală.
  2. (chim.) concentrație a unei soluții în comparație cu aceea a unei soluții normale.

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.