necugetare

română

Etimologie

Din ne- + cugetare.

Pronunție

  • AFI: /ne.ku.ʤe'ta.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
necugetare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ necugetare necugetări
Articulat necugetarea necugetările
Genitiv-Dativ necugetării necugetărilor
Vocativ necugetare necugetărilor
  1. acțiune, faptă necugetată; nechibzuință, nesocotință.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.