nebună

română

Etimologie

Din nebun.

Pronunție

  • AFI: /ne'bu.nə/


Substantiv


Declinarea substantivului
nebună
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ nebună nebune
Articulat nebuna nebunele
Genitiv-Dativ nebunei nebunelor
Vocativ nebuno nebunelor
  1. persoană care suferă de o boală mintală; alienată, dementă.
  2. persoană lipsită de judecată dreaptă, de rațiune; persoană nesocotită, necugetată, nechibzuită.
  3. ființă neastâmpărată, zvăpăiată, vioaie.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.