nautil
română
Variante
Etimologie
Din franceză nautile < latină nautilus.
Pronunție
- AFI: /na.u'til/
Substantiv
| Declinarea substantivului nautil | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | nautil | nautili |
| Articulat | nautilul | nautilii |
| Genitiv-Dativ | nautilului | nautililor |
| Vocativ | nautilule | nautililor |
- gen de animale cefalopode cu cochilia externă spiralată; (spec.) moluscă din mările calde, cu corpul închis într-o scoică împărțită în mai multe compartimente (Nautilus pompilius).
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.