nătăroaică
română
Etimologie
Din nătărău + sufixul -oaică.
Pronunție
- AFI: /nə.təˈro̯aj.kə/
Substantiv
| Declinarea substantivului nătăroaică | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | nătăroaică | nătăroaice |
| Articulat | nătăroaica | nătăroaicele |
| Genitiv-Dativ | nătăroaicei | nătăroaicelor |
| Vocativ | nătăroaică | nătăroaicelor |
- (rar) femeie prostănacă, toantă, neghioabă, idioată.
Traduceri
Traduceri
Adjectiv
- (rar) prostănacă, toantă, neghioabă, idioată.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.