năimită

română

Etimologie

Din năimit.

Pronunție

  • AFI: /nə.iˈmi.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
năimită
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ năimită năimite
Articulat năimita năimitele
Genitiv-Dativ năimitei năimitelor
Vocativ năimito năimitelor
  1. (înv. și pop.) persoană angajată cu plată pentru a efectua o muncă (temporară).


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.