năfrămuță

română

Etimologie

Din năframă + sufixul -uță.

Pronunție

  • AFI: /nə.frə'mu.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
năfrămuță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ năfrămuță năfrămuțe
Articulat năfrămuța năfrămuțele
Genitiv-Dativ năfrămuței năfrămuțelor
Vocativ năfrămuță năfrămuțelor
  1. năfrămioară.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.