năfrămioară

română

Etimologie

Din năframă + sufixul -ioară.

Pronunție

  • AFI: /nə.frəˈmjo̯a.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
năfrămioară
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ năfrămioară năfrămioare
Articulat năfrămioara năfrămioarele
Genitiv-Dativ năfrămioarei năfrămioarelor
Vocativ năfrămioară năfrămioarelor
  1. diminutiv al lui năframă; năfrămiță, năfrămuță.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.