mutila

română

Etimologie

Din franceză mutiler < latină mutilare.

Pronunție

  • AFI: /mu.ti'la/


Verb


Conjugarea verbului
mutila
Infinitiv a mutila
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 mutilez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să mutileze
Participiu mutilat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a tăia, a amputa (o parte a corpului), a schilodi; (p.ext.) a sluți, a desfigura.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.