murui

română

Etimologie

Din ucraineană муровати (murovati).

Pronunție

  • AFI: /mu.ru'i/


Verb


Conjugarea verbului
murui
Infinitiv a murui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 muruiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să muruiască
Participiu muruit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a acoperi pereții sau pardoseala unei case cu un strat neted de lut muiat cu apă; a lipi.
  2. (v.tranz.) a astupa crăpăturile din pereții lucrărilor subterane cu un material argilos.
  3. (v.tranz.) (reg.) a unge suprafața unui aluat cu muruială, înainte de a-l băga în cuptor.
  4. (v.tranz.) (reg.) a mânji, a murdări; a mâzgăli.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.