mușina

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

  • AFI: /mu.ʃi'na/


Verb


Conjugarea verbului
mușina
Infinitiv a mușina
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 '
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să mușine
Participiu mușinat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și intranz.) (reg.; despre unele animale) a adulmeca, a mirosi; a căuta.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.