morocăni

română

Etimologie

Din maghiară morog.

Pronunție

  • AFI: /mo.ro.kə'ni/


Verb


Conjugarea verbului
morocăni
Infinitiv a morocăni
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 morocănesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să morocănească
Participiu morocănit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) (reg.) a certa pe cineva mereu; a mustra, a cicăli.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.