montée

franceză

(français)

Etimologie

Din verbul monter („a urca”).

Pronunție

  • AFI: /mɔ̃.te/


Substantiv

montée f., montées pl.

  1. urcuș, urcare, ascensiune
    Prenez par la montée, c'est le chemin le plus court.
  2. (fig.) venire, ascensiune
    La montée du populisme.
  3. (fig.) ridicare, creștere
    La montée de la fièvre, de la colère.

Antonime

  • 1-2: descente

Cuvinte compuse

  • illusion de fausse montée
  • montée de lait
  • montée en accélération
  • montée impossible

Cuvinte apropiate

Etimologie

Din monté.

Adjectiv

  1. forma de feminin singular pentru monté.

Etimologie

Din monter.

Verb

  1. forma de participiu trecut la feminin pentru monter.

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.