monomer
română
Etimologie
Din franceză monomere.
Pronunție
- AFI: /mo.no'mer/
Substantiv
| Declinarea substantivului monomer | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | monomer | monomeri |
| Articulat | monomerul | monomerii |
| Genitiv-Dativ | monomerului | monomerilor |
| Vocativ | ' | ' |
- substanță cu masă moleculară mică și cu compoziție simplă, care intră în constituția polimerilor.
Traduceri
Traduceri
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.