monom
română
Etimologie
Din franceză monôme.
Pronunție
- AFI: /moˈnom/
Substantiv
| Declinarea substantivului monom | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | monom | monoame |
| Articulat | monomul | monoamele |
| Genitiv-Dativ | monomului | monoamelor |
| Vocativ | ' | ' |
- expresie algebrică compusă dintr-un singur termen.
Traduceri
Traduceri
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.