molătate

română

Etimologie

Din moale + sufixul -ătate.

Pronunție

  • AFI: /mo.lə'ta.te/


Substantiv


Declinarea substantivului
molătate
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ molătate molătăți
Articulat molătatea molătățile
Genitiv-Dativ molătății molătăților
Vocativ molătate molătăților
  1. (rar) lipsă de avânt și de energie în mișcări, acțiuni.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.