mocăit
română
Etimologie
Din a (se) mocăi.
Pronunție
- AFI: /mo.kəˈit/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului mocăit | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | mocăit | mocăiți |
| Feminin | mocăită | mocăite |
| Neutru | mocăit | mocăite |
- care lucrează încet, fără spor, care acționează sau umblă încet.
- care își pierde vremea cu nimicuri.
Traduceri
Traduceri
Substantiv
| Declinarea substantivului mocăit | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | mocăit | mocăiți |
| Articulat | mocăitul | mocăiții |
| Genitiv-Dativ | mocăitului | mocăiților |
| Vocativ | mocăitule | mocăiților |
- persoana care lucrează încet, fără spor, care acționează sau umblă încet.
- persoană care își pierde vremea cu nimicuri.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.