minimă

română

Etimologie

Din minim.

Pronunție

  • AFI: /mi'ni.mə/


Substantiv


Declinarea substantivului
minimă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ minimă minime
Articulat minima minimele
Genitiv-Dativ minimei minimelor
Vocativ minimo minimelor
  1. (spec.) cea mai mică valoare pe care o poate avea, într-un anumit interval, o funcție sau o cantitate variabilă.
  2. centru de joasă presiune atmosferică.
  3. categorie de greutate la box pentru juniorii între 42 și 45 kg.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.