minaret
română
Etimologie
Din franceză minaret.
Pronunție
- AFI: /mi.na'ret/
Substantiv
| Declinarea substantivului minaret | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | minaret | minarete |
| Articulat | minaretul | minaretele |
| Genitiv-Dativ | minaretului | minaretelor |
| Vocativ | ' | ' |
- turn înalt al unei moschei, prevăzut cu un foișor sau cu un balcon, de unde preoții musulmani cheamă credincioșii la rugăciune.
Traduceri
Traduceri
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.