minaccia
italiană
(italiano)
Etimologie
Din latină minaciae, -arum < minax, -acis.
Pronunție
- AFI: /mi'natʧa/
Substantiv
minaccia f., minaccie pl.
- pericol, amenințare
- Costituire una minaccia per la repubblica.
- (fig.) pacoste
Sinonime
- 1: pericolo
Cuvinte apropiate
- minacciare
- minaccioso
Referințe
Etimologie
Derivat regresiv din minacciare.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la prezent pentru minacciare.
- forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru minacciare.
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.