mințit

română

Etimologie

Din verbul a minți.

Pronunție

  • AFI: /minˈʦit/


Substantiv


Declinarea substantivului
mințit
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mințit mințite
Articulat mințitul mințitele
Genitiv-Dativ mințitului mințitelor
Vocativ mințitule mințitelor
  1. faptul de a minți.


Traduceri


Adjectiv


Declinarea adjectivului
mințit
Singular Plural
Masculin mințit mințiți
Feminin mințită mințite
Neutru mințit mințite
  1. (înv.) mincinos.
  2. înșelat în dragoste.

Sinonime


Traduceri

Etimologie

Din minți.

Verb

  1. forma de participiu trecut pentru minți.

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.