minț

Vezi și : MINT, mint

română

Etimologie

Din minți.

Pronunție

  • AFI: /minʦ/


Verb

  1. (înv. și pop.) forma de persoana a I-a singular la prezent pentru minți.
  2. (înv. și pop.) forma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru minți.

Sinonime

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.