miștocar
română
Etimologie
Din mișto.
Pronunție
- AFI: /miʃ.to'kar/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului miștocar | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | miștocar | miștocari |
| Feminin | miștocară | miștocare |
| Neutru | miștocar | miștocare |
- (arg.) care ironizează ceva sau pe cineva.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Substantiv
| Declinarea substantivului miștocar | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | miștocar | miștocari |
| Articulat | miștocarul | miștocarii |
| Genitiv-Dativ | miștocarului | miștocarilor |
| Vocativ | miștocarule | miștocarilor |
- (arg.) om care ironizează ceva sau pe cineva.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.