meló
| Vezi și : melo, melo-, Melo, mélo, mělo, mélo-, mēļo |
catalană
(català)
Etimologie
Din occitană veche, care provine din latină târzie mēlō, mēlōnem, forma scurtă pentru mēlopepō < greacă antică μηλοπέπων (mēlopépōn, „pepene”).
Pronunție
- (occidental) AFI: /meˈlo/
- (central, oriental) AFI: /məˈlo/
Substantiv
meló m., melons pl.
Sinonime
- 1: (bot.) melonera
Cuvinte derivate
- melonar
- melonet
Cuvinte compuse
cuvinte compuse
|
|
Referințe
maghiară
(magyar)
Etimologie
Probabil din idiș מלאכה (melokhe, „muncă, lucru, serviciu”).
Pronunție
- AFI: /ˈmɛloː/
Substantiv
meló, pl. melók
Sinonime
- munka
Cuvinte derivate
- melós
- melózik
Referințe
spaniolă
(español)
Etimologie
Din melar.
Pronunție
- AFI: /meˈlo/
Verb
- forma de persoana a II-a singular la preterit indicativ pentru melar.
- forma de persoana a III-a singular la preterit indicativ pentru melar.
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.