meșteșugire

română

Etimologie

Din a meșteșugi.

Pronunție

  • AFI: /meʃ.te.ʃu'ʤi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
meșteșugire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ meșteșugire meșteșugiri
Articulat meșteșugirea meșteșugirile
Genitiv-Dativ meșteșugirii meșteșugirilor
Vocativ meșteșugire meșteșugirilor
  1. (rar; mai ales fam.) acțiunea de a meșteșugi și rezultatul ei.
  2. talent, pricepere, îndemânare.
  3. uneltire, șiretlic, vicleșug.
  4. (înv. și pop.; concr.) meșteșug.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.