marabu

română

Etimologie

Din franceză marabout.

Pronunție

  • AFI: /ma.ra'bu/


Substantiv


Declinarea substantivului
marabu
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ marabu marabu
Articulat marabuul '
Genitiv-Dativ marabuului '
Vocativ ' '
  1. pasăre mare exotică cu penaj alb-cenușiu, cu capul și gâtul golașe, asemănătoare cu barza.
  2. pană din coada acestei păsări, folosită ca podoaba.


Traduceri

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.