marșa

română

Etimologie

Din franceză marche, germană Marsch.

Pronunție

  • AFI: /mar'ʃa/


Verb


Conjugarea verbului
marșa
Infinitiv a marșa
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 marșez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să marșeze
Participiu marșat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) (franțuzism) a cădea de acord, a consimți; a se lăsa antrenat într-o acțiune.
  2. (v.intranz.) a se lăsa corupt.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.