manière

Vezi și : maniere, maniéré, maniére

franceză

Etimologie

Din franceză medie maniere, care provine din franceză veche maniere, meniere, manere < latină populară *manāria, din latină manuārius („aparținând mâinii”), sau, din franceză veche manier, din aceeași sursă.

Înrudit cu catalană manera, occitană manièra, portugheză maneira, română manieră și spaniolă manera.

Pronunție

AFI: /ma.njɛʁ/
- Audio^fișier
(Louisiana) AFI: /mɔ̃jæ(ɾ)/

Substantiv

manière f., manières pl.

manieră, comportare, ținută
Selon ma manière de voir, de penser.
fel, mod
une autre manière de vivre

Sinonime

1-2: façon, magne

Cuvinte derivate

maniéré
maniérer
manières
maniérisme
maniériste

Cuvinte apropiate

main

Locuțiuni

locuțiuni

à la manière de
avoir la manière
avoir les belles manières
bonnes manières
de la belle manière, de la bonne manière
de manière à
de manière générale
de manière que

de toute manière
en manière de
faire des manières
manière de parler
manière noire
par manière de
par manière d'acquit
une manière de

Etimologie

Din maniérer.

Verb

forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru maniérer.
forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru maniérer.
forma de persoana a I-a singular la subjonctiv prezent pentru maniérer.
forma de persoana a III-a singular la subjonctiv prezent pentru maniérer.
forma de persoana a II-a singular la imperativ prezent pentru maniérer.

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.