mani
română
Etimologie
Din latină manes, manium.
Pronunție
- AFI: /manʲ/
Substantiv
| Declinarea substantivului mani | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | mani | mani |
| Articulat | maniul | manii |
| Genitiv-Dativ | maniului | manilor |
| Vocativ | maniule | manilor |
- nume dat în mitologia romanilor și a vechilor popoare italice sufletelor morților, considerate zei ocrotitori ai căminului.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.