amin
română
Etimologie
Din greacă antică ἀμήν (amēn) < ebraică clasică אמן (amén), prin slavă (veche) aminŭ. Confer latină ecleziastică āmēn.
Pronunție
- AFI: /a'min/
Interjecție
- (în texte religioase sau în practica bisericii creștine, folosit ca formulă de încheiere) adevărat! așa să fie!
- (fam.) adio! S-a terminat!
Traduceri
Traduceri
Substantiv
| Declinarea substantivului amin | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | amin | invariabil |
| Articulat | aminul | invariabil |
| Genitiv-Dativ | aminului | invariabil |
| Vocativ | aminule | invariabil |
Expresii
- Cât (u-i) aminul sau până (ori nici) la amin = niciodată, nicidecum
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.