mărunțime

română

Etimologie

Din mărunt + sufixul -ime.

Pronunție

  • AFI: /mə.run'ʦi.me/


Substantiv


Declinarea substantivului
mărunțime
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mărunțime mărunțimi
Articulat mărunțimea mărunțimile
Genitiv-Dativ mărunțimii mărunțimilor
Vocativ mărunțime mărunțimilor
  1. (rar) însușire a ceea ce este mărunt sau neînsemnat; (concr.) ceea ce este de vârstă fragedă, tânăr, nevârstnic.
  2. (concr.) lucru fără valoare, neînsemnat.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.