mărită

Vezi și : mărita, marita

română

Etimologie

Din mărit.

Pronunție

  • AFI: /məˈri.tə/
  • AFI: /mə.riˈtə/ (forma de perfect simplu)


Adjectiv

  1. forma de feminin singular pentru mărit.

Etimologie

Din mărita.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru mărita.
  2. forma de persoana a III-a plural la prezent pentru mărita.
  3. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru mărita.
  4. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru mărita.
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.