mărgări

română

Etimologie

Din mărgărit (derivat regresiv).

Pronunție

  • AFI: /mər.gə'ri/


Verb


Conjugarea verbului
mărgări
Infinitiv a mărgări
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 mărgăresc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să mărgărească
Participiu mărgărit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) (pop.; în urări) a prospera, a înflori.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.