mărșăluitor

română

Etimologie

Din a mărșălui + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /mər.ʃə.lu.i'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
mărșăluitor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mărșăluitor mărșăluitori
Articulat mărșăluitorul mărșăluitorii
Genitiv-Dativ mărșăluitorului mărșăluitorilor
Vocativ mărșăluitorule mărșăluitorilor
  1. atlet specializat în proba sportivă de marș.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.