mărăcinar

română

Etimologie

Din mărăcine + sufixul -ar.

Pronunție

  • AFI: /mə.rə.ʧi'nar/


Substantiv


Declinarea substantivului
mărăcinar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mărăcinar mărăcinari
Articulat mărăcinarul mărăcinarii
Genitiv-Dativ mărăcinarului mărăcinarilor
Vocativ mărăcinarule mărăcinarilor
  1. nume dat mai multor păsări călătoare mici, insectivore, cu penajul castaniu-închis și cu gâtul negru, care trăiesc prin mărăcinișuri, în apropierea apelor (Saxicola).


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.