mânuitoare

română

Etimologie

Din mânuitor.

Pronunție

  • AFI: /mɨ.nu.i'to̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
mânuitoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mânuitoare mânuitoare
Articulat mânuitoarea mânuitoarele
Genitiv-Dativ mânuitoarei mânuitoarelor
Vocativ mânuitoareo mânuitoarelor
  1. persoană care mânuiește ceva, care are profesiunea de a mânui ceva.
  2. mașinistă.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.