mângâia
română
Etimologie
Din latină *manganeare.
Pronunție
- AFI: /mɨn.gɨ'ja/
Verb
| Conjugarea verbului (se) mângâia | |
| Infinitiv | a (se) mângâia |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) mângâi |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) mângâie |
| Participiu | mângâiat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a atinge (pe cineva) ușor (și repetat) cu palma în semn de dragoste; a dezmierda, a alinta.
- Îl mângâie cu duioșie pe obraz.
- (ironic) a lovi, a bate.
- (v.tranz. și refl.) a căuta să(-și) aline sau a(-și) alina mâhnirea, durerea, suferința etc.; a (se) consola, a (se) încuraja.
- (v.tranz.) a bucura, a desfăta, a încânta.
- Peisajul îți mângâie privirea.
Sinonime
Cuvinte derivate
- mângâiat
- mângâiere
- mângâietor, mângâitor
- mângâietură
- mângâios
- nemângîietor, nemângîios
Traduceri
a alinta; a dezmierda
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.