mâncău

română

Etimologie

Din a mânca + sufixul -ău.

Pronunție

  • AFI: /mɨnˈkəw/


Substantiv


Declinarea substantivului
mâncău
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mâncău mâncăi
Articulat mâncăul mâncăii
Genitiv-Dativ mâncăului mâncăilor
Vocativ mâncăule mâncăilor
  1. (fam.) om care mănâncă foarte mult sau care este lacom la mâncare; om mâncăcios.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.