mâncă

Vezi și : mânca, mancă, manca

română

Etimologie

Din mânca.

Pronunție

  • AFI: /mɨnˈkə/


Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru mânca.
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.