luntricică
română
Etimologie
Din luntre + sufixul -icică.
Pronunție
- AFI: /lun.tri'ʧi.kə/
Substantiv
| Declinarea substantivului luntricică | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | luntricică | luntricele |
| Articulat | luntricica | luntricelele |
| Genitiv-Dativ | luntricelei | luntricelelor |
| Vocativ | luntricică | luntricelelor |
- luntrișoară.
- (bot.) (Oxytropis campestris) plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu frunzele acoperite cu peri, cu tulpina întinsă pe pământ și cu flori galbene-purpurii, violacee sau alburii, dispuse în spice sau capitule.
Sinonime
- 1: luntrișoară
Cuvinte apropiate
- luntraș
- luntrășiță
- luntre
- luntri
- luntrire
- luntriță
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.