locuțiune

română

Variante

Etimologie

Din franceză locution < latină locutio, locutionis.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
locuțiune
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ locuțiune locuțiuni
Articulat locuțiunea locuțiunile
Genitiv-Dativ locuțiunii locuțiunilor
Vocativ locuțiune locuțiunilor
  1. grup de cuvinte cu înțeles unitar, care se comportă din punct de vedere gramatical ca o singură parte de vorbire.
  2. (înv.) expresie.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.