lingău
română
Etimologie
Din a linge + sufixul -ău.
Pronunție
- AFI: /linˈgəw/
Substantiv
| Declinarea substantivului lingău | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | lingău | lingăi |
| Articulat | lingăul | lingăii |
| Genitiv-Dativ | lingăului | lingăilor |
| Vocativ | lingăule | lingăilor |
- om căruia îi place să mănânce mult (mai ales de la alții).
- (adesea adjectival) om lingușitor și slugarnic.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.