licenția

română

Etimologie

Din franceză licencier (după licență). Confer italiană licenziare.

Pronunție

  • AFI: /li.ʧen.ʦi'a/


Verb


Conjugarea verbului
licenția
Infinitiv a licenția
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 licențiez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să licențieze
Participiu licențiat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) (rar) a concedia pe cineva dintr-un serviciu.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.